Agricultura, cea care asigură hrana zilnică a opt miliarde de oameni, se confruntă cu multe provocări în zilele noastre. De la fenomenele meteo extreme cauzate de schimbările climatice până la degradarea și reducerea resurselor naturale de care are nevoie. Doar în România pierderile s-au ridicat la echivalentul a 14 miliarde de euro în perioada 1980-2020. Prin păstrarea viabilității terenurilor și a fermelor, agricultura regenerativă reprezintă soluția pe termen lung pentru problemele actuale.

Agricultura ne privește pe toți. Pe lângă furnizarea hranei, activitatea fermierilor are un impact major asupra naturii. Una dintre cauzele schimbărilor climatice la nivel global o reprezintă modelul actual al fermelor agricole.

Agricultura convențională se bazează pe monoculturi, utilizarea intensă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor. Tehnologiile învechite reduc treptat fertilitatea solurilor, dăunează biodiversității, contaminează apele, aerul și afectează ecosistemele locale.

Chiar dacă sistemul agricol actual reușește să susțină populația în creștere și să aducă profit, efectele negative încep să se resimtă. Industria alimentară este responsabilă pentru aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global. Defrișările pentru a face loc terenurilor agricole, gestionarea slabă a sănătății solului și folosirea excesivă a pesticidelor și îngrășămintelor chimice degradează și reduc potențialul de regenerare al resurselor necesare culturilor viitoare.

Pe de altă parte, agricultura regenerativă poate menține, îmbunătăți și proteja resursele naturale și culturile. Această tehnică relativ recentă, care are la bază practici din perioada pre-industrială, ajută la regenerarea solului, a biodiversității și a sănătății ecosistemelor.

Chiar și agricultorii recunosc nevoia de implementare a practicilor mai durabile, odată cu agravarea schimbărilor climatice. Pierderea solului fertil și a biodiversității, împreună cu dispariția multor specii de plante reprezintă o mare amenințare a fermierilor pe termen lung.

O schimbare de paradigmă

Schimbările climatice au devenit astăzi o realitate pentru orice fermier. Seceta este din ce în ce mai frecventă și mai severă. Apar ploi torențiale și furtuni neașteptate. Înghețurile târzii de primăvară sunt devastatoare pentru numeroase culturi. Toate acestea amenință an de an stabilitatea fermelor și ridică gradul de complexitate al cunoștințelor de care fermierii au nevoie ca să se adapteze.

Abordarea convențională de management al unei ferme este axată pe maximizarea producției din câmp. În schimb, abordarea sustenabilă a fermelor pune accent pe optimizarea costurilor. Eforturile sunt astfel direcționate dinspre performanța din câmp spre valoarea economică generată de ferme.

Schimbarea înseamnă tranziția de la simplitate (monocultura) la diversitate. Agricultura sustenabilă integrează natura în producția de hrană. Fermierii caută opțiuni de diversificare a culturilor, folosesc resturile vegetale sau diverse specii de plante pentru acoperirea solului și se asigură că nu afectează insectele și alte viețuitoare cu tratamentele cu pesticide.

La nivel global, aceste practici contribuie la încetinirea declinului biodiversității, care a ajuns la cote îngrijorătoare în ultimii ani.

Principiile agriculturii regenerative

Principiile regenerative presupun ca agricultorii să prelucreze mecanic foarte puțin solul. De exemplu, semințele și îngrășămintele se introduc în sol, fără folosirea utilajelor, care ară terenul în adâncime. Astfel, fermierii pot economisi între 30 și 40% din timpul, forța de muncă și combustibilii fosili pe care i-ar consuma în agricultura convențională.

De asemenea, se folosesc diferite plante care să acopere solul între recolte, în special iarna. Acestea ajută la reducerea eroziunii și  creșterea gradului de fertilitate a solului. Aceste plante nu sunt menite să fie cultivate, ci mai degrabă au scopul de a acționa ca protectori pentru cultura care va fi plantată.

Un alt principiu important pentru agricultura regenerativă este rotația culturilor. Prin cultivarea diferitelor specii de plante pe un anumit teren, nutrienții din sol nu se consumă în totalitate niciodată. Rădăcinile plantelor ajung la adâncimi diferite, iar, prin rotirea culturilor, solul reușește să se regenereze mult mai rapid.

Totodată, o astfel de practică duce și la o floră și faună a solului mai diversă. Rădăcinile diferitelor plante care se cultivă generează substanțe organice distincte. Astfel, solul atrage diferite bacterii și ciuperci, producând o gamă diversă de microorganisme care ajută la fertilitatea solului.

Provocările trecerii la agricultura regenerativă

Agricultura regenerativă oferă și numeroase avantaje producătorilor, consumatorilor și mediului.

Totodată, viabilitatea fermelor ia în calcul și reducerea intensității lucrărilor solului comparativ cu agricultura convențională. Aceste tehnici au beneficii economice pentru fermieri. Mai puține intervenții la sol se traduc într-o reducere a costurilor cu motorina, a uzurii utilajelor și a necesarului de forță de muncă.

De cele mai multe ori însă, implementarea tehnicilor de agricultura conservativă și adoptarea tehnologiilor moderne necesită investiții considerabile. România are prin Politica Agricolă Comună un plan de investiții în agricultură de 15,8 miliarde de euro pentru perioada 2023-2027. Actorii din toate verigile economiei pot contribui la sprijinirea fermierilor. Aceștia pot accesa granturi europene pentru investiții „verzi” în reconversia terenurilor agricole. Totodată, fermierii pot contracta linii de finanțare care acoperă cheltuielile până la virarea fondurilor europene.

Agricultura regenerativă, parte a economiei circulare

Modul în care alimentele sunt produse astăzi amenință atât oamenii, cât și natura. Soluția este un sistem alimentar regenerativ, gândit ca parte a economiei circulare. Acest sistem îmbunătățește sănătatea generală a ecosistemului, prin promovarea alimentației naturale  și protejarea biodiversității.

Lumea naturală are o capacitate încorporată de a crește, de a evolua și de a prospera. În schimb, în procesele naturii nu există deșeuri. Totul se recuperează de una dintre verigile lanțului trofic. De exemplu, într-o lume lipsită de intervenția omului, animalele se hrănesc cu plantele din jurul lor, iar fecalele acestora reprezintă îngrășăminte pentru recoltele din anul următor. Un alt exemplu – leguminoasele contribuie la fixarea azotului în sol, pentru ca alte culturi să-l folosească în viitor.

În mod similar, acțiunile oamenilor ar trebui să funcționeze pe aceleași principii și practici de protecție, îmbunătățire și regenerare, atât a solului, cât și a biodiversității din jur.

 

Acest articol face parte dintr-o serie care promovează obiceiuri sustenabile, realizată cu susținerea ProCredit Bank România.