Aproape toate ambalajele din plastic se pot, în teorie, recicla. Cu toate acestea, doar circa 10% din plasticul produs la nivel global ajunge să fie și reciclat. Gradul de contaminare sau tipul de plastic sunt factori care joacă un rol important în șansele ca un deșeu de ambalaj de plastic să ajungă sau nu la reciclat.

Gradul de contaminare

Poate cel mai important factor care crește sau scade șansele ca un ambalaj să fie reciclat este gradul de contaminare. Cu alte cuvinte, cu cât un ambalaj este mai curat, cu atât crește probabilitatea să ajungă la fabricile de reciclare.

Ambalajele din plastic pot proveni de la alimente, băuturi, produse de îngrijire și curățenie sau alte bunuri. Cele mai puțin atractive pentru reciclatori sunt cele de alimente. Contaminarea lor este aproape sigură. Urmele de grăsime sau de alimente nu pot fi îndepărtate prea ușor, iar spălarea industrială poate face procesul de reciclare prea scump în raport cu valoare de piață a materialelor rezultate.

De exemplu, un grad de contaminare de 5% a deșeurilor din plastic scade prețul oferit de reciclatori cu 30% față de valoarea oferită pe deșeurile cu un grad de contaminare de maxim 1%. Din acest motiv se recomandă pregătirea ambalajelor înainte de colectare, prin curățare, spălare și uscare.

Realitatea colectării de la blocuri ne arată că mulți locatari nu se preocupă nici măcar să separe deșeurile reciclabile de cele nereciclabile. Și ambalajele pregătite corect sunt cel mai probabil contaminate în astfel de cazuri.

Deșeurile reciclabile colectate de la case sunt în general mult mai curate și mai bine sortate de proprietari decât cele colectate de la blocuri. Ghenele și obiceiul de a scoate zilnic gunoiul din apartament au făcut ca locatarii de la bloc să fie greu de convins să își schimbe comportamentul.

Ambalajele de băuturi au propriul traseu, datorită Sistemului de Garanție Returnare (SGR). Pus în funcțiune cu ajutorul producătorilor și a celor care vând băuturile, sistemul reușește să recupereze mare parte din ambalajele puse pe piață, inclusiv pe acelea care înainte de lansare erau aruncate peste tot în jurul nostru.

---

CITEȘTE ȘI Sistemul de Garanție-Returnare a relansat reciclarea în România

---

Tipurile de plastic

Doar în cazul ambalajelor, există șapte tipuri de plastic utilizate în procesul de fabricație.

    Este utilizat cu precădere la ambalajele de băuturi, dar și pentru recipientele de mâncare sau alte produse. Deși PET-ul este cel mai reciclat tip de plastic, ambalajele de alimente din PET se reciclează mult mai rar decât cele de băuturi. Cel mai probabil, nu se reciclează deloc în România, gradul de contaminare fiind principala cauză. PET-ul este foarte versatil: poate fi reciclat în fibre sintetice, bandă sau granule rPET (folosite la fabricarea sticlelor de băuturi).

Polietilena de înaltă densitate este utilizată la flacoanele de șampon, detergenți lichizi, produse de curățenie. Se reciclează destul de mult, poate și pentru că grosimea ambalajelor face ca reciclarea acestora să fie mai eficientă din punct de vedere economic.

 

Mai puțin utilizat pentru fabricarea ambalajelor și mai des pentru alte obiecte precum țevi, rame de ferestre sau carduri bancare. Este mai toxic decât alte tipuri de plastic. PVC-ul se reciclează, dar într-o măsură mai mică.

 

Polietilena de joasă densitate este folosită cu precădere sub formă de folie de plastic. Acele ambalaje care nu intră în contact cu alimentele (folia utilizată la baxurile de băuturi, plicurile din plastic utilizate pentru livrări) ajung de obicei să fie reciclate.

 

Polipropilena este folosită adesea pentru ambalarea produselor alimentare – fie sub formă de folie subțire (pungi de snacks, biscuiți etc.), fie de ambalaje mai groase (găletușe sau recipiente de lactate și brânzeturi). Acesta este și motivul pentru care este reciclată mai rar. Capacele PET-urilor,  de exemplu, sunt din propilenă și sunt și ele reciclate.

Polistirenul se găsește pe piață sub multe forme. Paharele din plastic pentru iaurt pot fi, de exemplu, din polistiren. Cea mai nocivă formă este însă cea expandată. Se folosește la recipientele pentru mâncarea gătită, la protejarea electronicelor sau la panourile plăcile care izolează termic locuințele. Polistirenul expandat se degradează ușor și ajunge astfel să polueze mediul înconjurător, unde nu se dezintegrează complet, ci rămâne sub formă de microplastic.

Altele – În această categorie intră materialele din plastic care nu se încadrează la niciuna dintre celelalte tipuri. Tăvițele din plastic de mezeluri și brânzeturi feliate au de obicei acest simbol pe ele. Tot aici intră și obiecte precum CD-urile, biberoane, componente auto, tastaturi și multe altele. De obicei acest tip de plastic nu se reciclează.

Alți factori care influențează gradul de reciclare

În România există fabrici care reciclează toate tipurile de plastic – PET, polietilenă, polipropilenă, polistiren, chiar și PVC, dar nu cel care provine din deșeurile de ambalaje. Există reciclatori independenți, dar și producători mari de obiecte din plastic care au și unități de reciclare. Cu toate acestea, plasticul provenit de la ambalajele de alimente nu prea ajunge la reciclat.

Dacă operatorul de salubritate nu are alte reguli, și ambalajele de tip TetraPak – care conțin carton, plastic și aluminiu – se colectează tot împreună cu plasticul și se pot recicla parțial.

Și culoarea influențează gradul de reciclare al plasticului. Pentru reciclatori, deșeurile transparente sunt mai valoroase decât cele colorate sau mate. De exemplu folia transparentă își găsește cumpărători mai ușor decât cea colorată. Și în cazul PET-urilor, cele transparente sunt cele mai căutate.